NENUMIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui numit; căruia nu i s-a dat un nume; (în practicile creștine) care nu a fost botezat. cf. costinescu. Ai venit Cu 99 de plăieși... Cu mirul nemiruiți... În numele Domnului nenumiți. marian, v. 149. 2. (Învechit) Nespus (2). Această dulceață duhovnicească și cu multe însemnări iaste și nenumită (a. 1793). cat. man. ii, 104, cf. costinescu. – pl.: nenumiți, -te. – pref. ne- + numit.