NEMȚEȘTE adv. 1. Ca nemții (1), în felul nemților, în limba germană. O cetate foarte aleasă, ce să zice Clujul și mainte s-au chemat nemțeaște Klauzenburg (a. 1660-1680). Gcr I, 177/2, cf. ANON. Car. VALIAn, v. A! jupînului, pe semne, îi place lupta nemțește? Dați-i săbii dumisale: să-și aleagă ce poftește! HASDEU, R. v. 76. Nu știam că vorbiți așa bine nemțește. BRĂESCU, v. A. 90. Luîndu-i mîna, se înclină scurt, tăios, nemțește. T. POPOVICI, SE. 354. Badea... Cînd pășește, zdrăngănește, și vorbește și nemțește. DOINE, 143, cf. ALR II 2892/53, 64, 310, 316, 325, 334, 836. ♦ (Regional) Solid, trainic (Pipirig-Tîrgu Neamț). ALR II/I h 219/551. Mi-am făcut o casă frumoasă, casă durată nemțește. ib. ♦ (Substantivat) Limba germană. Au învățat a-și construi cugetările în nemțește. EMINESCU, S. P. 70. Avem aici o particularitate a limbii noastre... pe care mulți o trec cu vederea cînd traduc din nemțește sau din franțuzește. IORDAN, G. 168, cf. 141. Nu m-am mai mirat de asemenea afirmație bizară, redactată într-o frază românească incorectă și gîndită în nemțește. SADOVEANU, E. 84. Umbla fudul, comandînd și înjurînd pe nemțește. T. POPOVICI, SE, 36, cf. ALR II 2892/886. (Regional) Săsește. cf. ALR II 2888/64, 219, 272, 310, 316, 386, 574, 899. 2. (În legătură cu verbul „a se îmbrăca”) După moda occidentală; (popular; în opoziție cu țărănește) orășenește. De la zaveră ei lepădase lebadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește. GHICA, S. 258. Își rase barba, se pieptănă, Nemțește bine se îmbrăcă. ALEXANDRESCU, O, I, 213. De când am venit din Lipsca, n-am mai ieșit din halat; mi-e lene să mă-mbrac nemțește. CARAGIALE, O. VII, 140. Ea băgă... de seamă că el era îmbrăcat nemțește. SLAVICI, n. II, 324. S-a-mbrăcat nemțește, DELAVRANCEA, O. II, 283. Dramaturgi de primul rang sînt jucați... pentru noi ăștia, surtucarii, îmbrăcați, cum s-a zis pînă deunăzi, nemțește. ARGHEZI, B. 156. Boieri îmbrăcați nemțește, cu pălării tari și fracuri sub pelerine fumurii. CAMIL PETRESCU, O. III, 256. Umblă îmbrăcat nemțește, cu scîrț la pantofi. STANCU, D. 87. – Și: (regional) nemțaște adv. ALR II 2888/574. – Neamț + suf. -ește.