NEMȚESC, -EASCĂ adj., subst. 1. adj. German sau austriac. Zicu-i și țara de 7 orașă, din limba neamțască, iară locuitorii țării își zicu ardeleni. ureche, l. 124. Oști streine nemțești. ist. ț. r. 4, cf. anon. car. Pius zice că de la Flac, cuvîntare nemțească, vine vlahos. c, cantacuzino, cm i, 30, cf. 132. Cu grabnică pornire pînă la Bran mergîndu, unde și streajă nemțească era. r. greceanu, cm ii, 37, cf. 26, gcr i, 333/35. Eu am numit lexiconul mieu romănesc-nemțesc. budai-deleanu, lex., cf. valian, v. Nu putem proba cum că autorul... ar fi învățat în școli nemțești, eminescu, s. p. 71. Auzi un hohot de rîs înăuntru, apoi cîteva vorbe nemțești din cari nu înțelese decît cuvîntul baron. f (1903), 20. Ce-i asta, bre? – l-a întrebat vodă în limba lui pe jumătate nemțească. galan, z. r. 54. Vine vaporu’ nemțesc din sus. tudoran, p. 25, cf. Mat. folk. 633, 1 140, 1 510, alr ii 2 775/27, 362, 414.În mină pungă turcească și în ea sermea nemțească, se zice despre slujbele cu numiri pompoase, dar care aduc venit redus. cf. zanne, p. v, 518. Tarara nemțească (= vorbărie nesfîrșită). id. ib. vi, 233. ◊ (Învechit; despre oameni) Întru lauda împăratului lor nemțesc. ist. ț. r. 4. Și pedestrași nemțești încă s-au luat din Kașovia. șincai, hr. ii, 210/2, cf. i, 383/20, ii, 11/34, 307/18. Toți aceștia sînt sudiți nemțești (a. 1814). doc. ec. 170. ◊ Cafea nemțească = șvarț. Cum vă place cafeaua, domnule director? Turcească sau nemțească? alecsandri, t. i, 294. Milă nemțească v. milă² (1). ◊ (Ca determinativ, urmînd după un nume de plantă, indică specii sau varietăți ale acesteia) [Porumb] nemțesc, cincantin, mărunt, mărunțel, portocaliu, chircă sau moldovenesc, cu știuletele scurt și subțire, bogat în boabe și șiruri, iar firul mănos în știuleți. pamfile, a. r. 68. Liliac nemțesc sau dumitriță, floare de grădină, șez. xv, 56. Mere... nemțești (pomul foarte roditor, poamele mari și frumoase, verzui, carne fragedă, acrie). dr. ii, 705. Prune... turcești, nemțești, ringlouri. ib. 707. ◊ Expr. (Glumeț) Cald nemțesc = frig. Așa îndrăcît cald nemțesc de mult n-am mai pomenit. caragiale, o. iii, 62, cf. zanne, p. vi, 232. ♦ (Substantivat, f.) Limba germană. Boierii cei mai tineri, crescuți de mici în streinătate numai cu franțuzască și nemțască. creangă, a. 152. După ce nu știe românește, a uitat și nemțeasca, pas, z. i, 306. 2. adj. (Despre obiecte) Fabricat, lucrat, făcut de germani ori austrieci (sau în Germania ori în Austria). Puști nemțești frumos făcute (a. 1818). gcr ii, 225. Asta-i o drăcărie nemțască, de care eu n-am nici o nevoie. sadoveanu, o. ix, 405. Li se zicea la mesele astea joase „boierești”, iar celor înalte, pe patru picioare, cînd se puteau pune în casă în voie, „nemțești”. camil petrescu, o. ii, 81. Cu un an în urmă încă apăruseră fotografiile de reclamă ale filmelor nemțești. barbu, ș. n. 93. Mitru scotoci în raniță... și scoase de la fund pistolul nemțesc. T popovici, se. 65. ◊ (Regional) Plug nemțesc = plug de fier. glosar reg. 3. adj. (Despre îmbrăcăminte; în opoziție cu oriental) Făcut după moda occidentală; (popular; în opoziție cu țărănesc) orășenesc. Schimbat în haine nemțești... vine pe după scenă. millo, în pr. dram. 354. Goană mare se pornise asupra portului zis nemțesc, pre cînd acela era al tuturor claselor superioare din Europa. barițiu, p. a. i, 524. S-a prefăcut într-un băiet ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești. creangă, o. 188. Luase hotărîrea de a-și cumpăra cu cei șapte poli un rînd de haine nemțești. SLAVICI, O. I, 325, cf. GHEREA, ST. CR. II, 244. L-a îmbrăcat în hainele cele nemțești. f (1906), 14. În prag apăru un om îmbrăcat în haine nemțești. agÎrbiceanu, a. 537. Umblase totdeauna în straie nemțești. rebreanu, i. 22. Pun mîna pe oricine întîlnesc în straie nemțești pe uliță. camil petrescu, o. ii, 85. Cît trăiești, să nu iubești Diac în haine nemțești. șez. ii, 18, cf. alr ii 2 867/213, 3 290/182, alr sn iv h 1 165, 1 167. 4. s. f. (Regional; art.) Numele unui dans popular (cu lăutari); melodia după care se execută acest dans; (regional) neamțul (3), nemțișorul (I 2). cf. sevastos, n. 282, pamFILE, J. III, 9, VARONE, D. 119, GLOSAR REG. 5. s. m. (Învechit) Monedă austriacă, în valoare de 40 de creițari, care a circulat în Ardeal. Foaie de zestre, 100 de nemțești și o găleată de grîu. pitiș, șch. 106. 6. s. m. (Neobișnuit) Neamț (1). Cînd veniră mai deunăzi p-aci nemțeștii ăia, i-am ținut pă mîncare și pă băutură. petică, o. 238. – pl.: nemțești. – Neamț + suf. -esc.