NEMZET s. n., adv., adj. 1. s. n. (Învechit; în Transilv.) Popor, națiune (1); p. restr. neam (I 2). Să lăudați pre Domnul toate nemzeturile. în lex. mars. 117, cf. dr. rv, 116. Nu știi că sîntem nemzaturi? în lex. mars. 117. 2. Adv., adj. (Prin Ban.; în forma nemzat) (Care este) de demult, din alte vremuri. cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 146. – Pl.: nemzeturi. – Și: nemzat s. n., adv., adj. – Din magh. nemzet.