NEMZET s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Neam, popor, seminție. Căzu David craiu în prăznușag și în curvie și nemzeatul jidovesc în credință. MOL. 1695, 56^r. Și vor pieri nemzaturile cari de Domnul se zăuită. VCC, 25. Bărbați dumnezeiești din toate nemzeturile. MISC. SEC. XVII, 62^r. O, voi nemzaturile meale, cum vă las în mare jeale ! CSOM. 6^r~v: cf. MISC. SEC. XVII, 72^r, 99^v; LEX. MARS., 211. Variante: neamzat (LEX. MARS. 211), nemzat (VCC, 25; CSOM, 6^r-v), nemzeat (MOL. 1695, 56^r). Etimologie: magh. nemzet.