NEMUTAT¹ s. n. Negativ al lui mutat¹; faptul de a nu (se) muta (II 1, 2), de a nu (se) schimba; p. ext. (învechit) statornicie, fermitate. Minunînd pre eparhu... cu nemutatul gîndului său. dosoftei, v. s. ianuarie 1^v/20. Cunoscînd nemutatul gîndului sv[î]nt[u]lui, l-au închisu-l. id. ib. octombrie 66^r/33. – Pref. ne- + mutat¹.