NEMURITOR, -OARE adj., s. f. 1. adj. Negativ al lui muritor; (învechit, rar) nemuricios, (învechit, neobișnuit) nemortac. cf. fn 51, gcr i, 257/24, 344/2, ii, 147/21, ist. am. 86r /3, MOLNAR, RET. 24/18, MARCOVICI, c. 14/22, 16/23, 21/21, drăghici, r. 37/27, eminescu, o. i, 172, 181, cerna, p. 27, 51. ♦ (Substantivat) Ființă nesupusă morții, care trăiește veșnic; spec. zeu, dumnezeu. Lăcașurile morților... să se descopere în ochii muritorilor și nemuritorilor. heliade, o. ii, 32. Lăcașuri cerești unde nemuritori gustă plăceri nemărginite. marcovici, c. 16/26. Nemuritorii toți, din cer Cînd au fugit, Subt nume de pisici în lume au trăit. alexandrescu, o. i, 211. Verdi împrumută note de privighetori Ca să zboare, dus de ele, pîn’ la cei nemuritori. macedonski, o. i, 87. 2. adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor (2), (învechit) nemort. v. veșnic, etern. Nemuritoriu nume pre lume șie zideaște. prav. iv. Cu multă nevoință să-ș agonisască nemuritoriu nume (a. 1650). gcr i, 146/38, cf. 348/18, 362/30. Lucrînd... lucru minunat și nemuritoriu (a. 1750-1780). id. ib. ii, 84/37. Înalta și nemuritoarea poemă. marcovici, c. 4/19. Al său nume va rămînea nemuritor. ar (1839), 44¹/7, cf. (1834), 73¹/27. Dar numele îți va rămînea nemuritor. negruzzi, s. i, 209. Virgil a imitat pe Omer, Dante pe Virgil, și alții pe acesta; și cu toate acestea sînt nemuritori! BOLINTINEANU, o. 358. Dante... descrie în versuri nemuritoare cum spiritele nenorocite sînt purtate fără repaos. odobescu, s. iii, 30. Este dar alt element mai însemnat care face o scriere nemuritoare. gherea, st. cr. i, 248. Părintele istoriei, nemuritorul Herodot. xenopol, I. R. i, 23. Faimosul și nemuritorul Antim Ivireanul, unul din cei mai mari tipografi de la sfîrșitul secolului XVIII. f (1897), 223, cf. (1903), 2, 15, 62, (1906), 33. Nemuritor e și Petroniu Care-a descris cu-atîta vervă banchetul. anghel-iosif, c. m. ii, 80. A scris opere nemuritoare, pe care noi le răspîndim cu plăcere. sadoveanu, o. ix, 213. 3. s. f. (Bot.) Imortelă (Helychrysum bracteatum și Xeranthemum annuum). Plevița... este o nemuritoare. șez. xv, 106. Se mișca vioi cercetînd fotografii, cununițe de nemuritoare. sadoveanu, p. m. 66. – pl.: nemuritori, -oare. – pref. ne- + muritor.