NEMOJNIC, -Ă adj. (Prin Ban. și Olt.) Care nu este în stare sau nu este vrednic să facă ceva. De nemoajnic ce ești, nu-ți îngrijești opincile. L. COSTIN, GR. BĂN. 145, cf. CV 1949, nr. 9, 33. – pl.: nemojnici, -ce. – Și: nemoajnic, -ă, nemoașnic, -ă (L. COSTIN, GR. BĂN. 145) adj. – Din scr. nemoćnik.