NEMETÁL (< metal) s. n. Element chimic fără luciu metalic, rău conducător de căldură și electricitate, de obicei solubil în dizolvanți organici. N. formează ioni negativi prin acceptarea de electroni, iar oxizii lor formează cu apa acizi. În condiții normale, n. pot și gazoase (ex. hidrogenul, oxigenul, azotul, clorul etc.), lichide (ex. bromul) și solide (ex. sulful, fosforul, carbonul etc.). Sin. metaloid.