nemerésc v. tr. (vsl. na-mĭeriti, a măsura, d. mĭera, măsură; sîrb. nameriti se na, a întîlni, a nemeri; bg. namiram, găsesc. V. dumeresc, smeresc, smerin). Lovesc unde am ochit: l-a nimerit c’o peatră în picĭor, cu pușca. Găsesc ceva stabil: a nemeri drumu. Fig. Ghicesc, brodesc: l-aĭ nemerit (saŭ intr. aĭ nemerit) bine cînd ĭ-aĭ zis „hoț”. V. intr. Ajung din întîmplare: am nemerit acasă, an nemerit la el. V. refl. Mă potrivesc: nu se nemerește ce zicĭ tu cu ce zice el. Mă întîmplu, mă brobodesc: se nemerise să fie și el acolo (V. zgodesc). – În vest și îne- saŭ înne-, în est și nim-.