NEHOTĂRÎRE. Subst. Nehotărîre, ezitare, codeală, codire, șovăială (fig.), șovăire (fig.), pregetare (pop.), indecizie. Îndoială, îndoire (înv.), nesiguranță, incertitudine, dubiu, semn de întrebare (fig.), echivoc, ambiguitate. Suspiciune, neîncredere, rezervă. Nestatornicie, instabilitate, nestabilitate, inconstanță, inconsecvență, neconsecvență; oscilare (fig.), oscilație (fig.), fluctuație, pendulare (fig.) Sfială, sfiiciune, sfiire, timiditate. Adj. Nehotărît, ezitant, șovăitor (fig.), șovăit (rar), șovăielnic (fig.), șovăind (rar), indecis, nedecis. Îndoielnic, îndoios (rar), nesigur, neclar, vag, echivoc, ambiguu (livr.), incert, dubios, suspect. Suspicios, neîncrezător, rezervat. Nestatornic, instabil, nestabil, schimbător, inconstant, neconstant, inconsecvent, neconsecvent; oscilant (fig.), fluctuant. Sfios, sfiicios, sfieț (înv.), timid. Vb. A fi nehotărît, a ezita, a se codi, a șovăi (fig.), a pregeta (pop.). A fi nesigur, a se îndoi, a sta la îndoială, a nu avea certitudinea, a fi în dubiu, a fi sub semn de întrebare, a sta în cumpănă, a cumpăni, a cîntări (fig.). A suspecta, a nu avea încredere (în ceva, în cineva). A oscila (fig.), a pendula (fig.). A se sfii, a nu îndrăzni, a nu se încumeta, a se jena să.... Adv. Fără convingere, fără siguranță; cu șovăire, cu pași nesiguri. În cumpănă, în cumpănire. V. evitare, frică, instabilitate, prudență, suspiciune.