NEHARNIC, -Ă adj. (Învechit și popular) Negativ al lui harnic; care nu este vrednic (de ceva); leneș. cf. DOSOFTEI, PS. 53/4, GCR II, 74/8, ALEXANDRIA, 114/23, ISPIRESCU, L. 109. (fig.) Am vrut... să le arăt cum ei au început a lepăda cuvintele sale strămoșești și a lua în locul lor alte străine, cu mult mai neharnice. BUDAI-DELEANU, LEX (Substantivat) Împărăția romană s-au împărțit toată în crăii... de tirănia și de hlăpiia unor neharnici, ce nici numele împărătesc să-l aibă nu li se cuvenea. C. CANTACUZINO, CM I, 44. Nevrednice și neharnice! Tu vrei să tai solul lui Alexandru. ALEXANDRIA, 144/9. – pl.: neharnici, -ce. – pref. ne- + harnic.