NEGUSTORESC, -EASCĂ adj. 1. Care se referă la negustori (2), care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor; care aparține unui negustor, al negustorului. Arzînd mai jumătate din oraș, case multe negoțitorești (sec. xvIII). ap. ddrf. Turcii neguțitori... și partea neguțitorească de creștini. gheorgachi, let. iii, 293/32. Viața mea iaste neguțătorească și acest meșteșug lucrez. aethiopica, 4^v/13. Părții neguțitorești și a tîrgoveților să lasă dreptățili unii slobodi neguțitorii (a. 1818). gcr ii, 221/9, cf. lb, polizu. Făcea parte din toate braslele neguțătorești. filimon, o. i, 146, cf. pontbriant, d. Harabagiul nostru s-a hotărît ca de-acum să aibă a face mai mult cu parte negustorească. creangă, p. 111, cf. barcianu, alexi, w. Mai bine tocmeală țigănească și plată negustorească. zanne, p. v, 632. 2. Care se referă la negoț (2), destinat negoțului, de negoț; comercial. Neguțitoreștile vase ale Moldovei ce se poartă în Dunărea (a. 1835). n. a. bogdan, c. m. 118. De la deschiderea navigației... au intrat în port 220 vase neguțitorești. gt (1838), 60²/l, cf. lm. Nu trimise pe Ion Vodă pentru a cuceri Moldova, ci simplu numai pentru niște treburi neguțitorești. hasdeu, i. v. 240. Poruncește să se alcătuiască condici noi pentru orînduiala judecătorească, neguțitorească, criminalicească. c. gane, tr. v. 455. În dimineața asta mașinăria negustorească a Amsterdamului s-a declanșat. sadoveanu, o. ix, 245. – pl.: negustorești. – Și: (învechit) neguțătoresc, -ească, neguțitoresc, -eăscă, negoțătoresc, -ească (lb), negoțitoresc, -ească adj. – Negustor + suf. -esc.