NEGRITURĂ s. f. 1. Înnegrire; (concretizat) material care se folosește la vopsit în negru (2). În etajul de jos erau atelierele de talpă, în al doilea, atelierul de negritură și sus, uscătoarea. ardeleanu, d. 101, cf. dl. 2. (Regional) Rufă murdară (de dat la spălat). v. negreală (6), negreață (4), negru (8). com. marian, cf. Mat. folk. 1556, lexic reg. 114. 3. (Prin nord-estul Olt.; cu sens colectiv) Struguri negri (1). ciaușanu, gl. – pl.: negrituri. – Negru + suf. -itură.