NEGRIME s. f. (Rar) Negreală (1). Cu îndrăzneala... carea la lumina negrimei tale [a corbului] neapărat am, mă rog. cantemir, ist. 280, cf. lb, polizu, costinescu, marian, CH. 52, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., TDRG. Corbul puii albi îi scoate, iară firea în negrimea lor îi întoarce, se spune pentru a arăta că adevărata fire a omului iese întotdeauna la lumină. cf. ZANNE, P. I, 436. – Negru + suf. -ime.