NEGRICIUNE s. f. (Rar) Însușirea de a fi negru (De culoare neagră; p. ext. loc, spațiu etc. întunecos, întunecime. cf. costinescu. Numai nițică gimnastică și ieșim curînd din negriciunea asta. ap. tdrg. Dealurile mai joase sînt presărate cu vii, dar mai în sus se strînge negriciunea unor adevărate păduri. călinescu, i. c. 62, cf. id. s. 718. – Negru + suf. -iciune.