NEGRI vb. IV = înnegri. 1. Tranz., refl. și intranz. (Învechit și popular) A face să devină sau a deveni negru (1) ori negricios; p. restr. a (se) acoperi (de nori); a (se) bronza. Apa deîn ceriu... înălbeaște și negreaște. coresi, ap. hem 1023. Seară fiind, grăiți: senin e, negreaște-se ceriul. tetraev. (1574), 227. Vînturile m-au negrit. cantemir, ist. 262, cf. anon. car. Norii ce negresc văzduhul. antim, p. 44. Funingina negrește cînd te atingi de ea. negruzzi, s. ii, 221. Mă negrii ca cerneala. reteganul, tr. 148. ♦ Tranz. și refl. A (se) murdări. Cămeșuica-ți s-a negri, La mămuca s-o trimeți. marian, î. 127. 2. tranz. fig. (Învechit) A denigra, a ponegri, a defăima. cf. anon. car. Au negrit pe Antonie Vodă că nu e harnic de a domni. șincai, hr. iii, 106/27. – prez. ind.: negresc. – v. negru.