NEGOCIANT, -Ă s. m. și f. (Învechit) 1. Negustor (2); spec. negustor angrosist. Ducesa era constrînsă a juca rol de femee acelui negociant. calendar (1854), 116/31, cf. prot.-pop., n. d., costinescu. Negoțianți de grîne. lm. ◊ (Adjectival) Libertatea trecerei prin Bosfor s-au cîștigat nu numai pentru Roșia, ci pentru toată lumea negoțiantă. ar (1829), 190²/34. 2. Negociator (2). Negoțianți trimeși din partea amînduror părților spre a tracta de împăcare. lm. – Pronunțat: -ci-ant. – pl.: negocianți, -te. – Și : negoțiant, -ă s. m. și f. – Din fr. négociant.