NEFRÎNT, -Ă adj. Negativ al lui frînt; fig. (învechit) nebiruit, neînvins, neînfrînt; ferm. Să stăm nefrînși cu inima vitează, budai-deleanu, ț. 170. Numa Vlad cu inima nefrîntă, Și înarmat, pre păgînul așteaptă, id. ib. 175. – pl.: nefrînți, -te și (neobișnuit, m.) nefrînși. – pref. ne- + frînt.