NEDEZMINȚIT, -Ă adj. Negativ al lui dezmințit; care nu se dezminte, (învechit, rar) nedezgrăit; statornic. Dejunul, pregătit călugărește, după vechi și nedezmințite canoane. ibrăileanu, a. 129. Îl privi înțelegător și cu aceeași nedezmințită simpatie. camil petrescu, o. i, 344. Se remarcă printr-un nedezmințit simț al umorului și sfătoșeniei moldovenești. v. rom. august 1961, 167. – pl.: nedezmințiți, -te. – pref. ne- + dezmințit.