NEDESĂVÎRȘIRE, nedesăvîrșiri, s. f. (Rar) Imperfecțiune, defect, cusur. Părîndu-mi stilul lor îndestul de deosebit de cele de mai nainte alcătuiri ale mele... m-am apucat să le îndreptez. Nu puțină osteneală am avut, găsind în ele multe neîndepliniri și nedesăvîrșiri. NEGRUZZI, S. II 169.