NEDEPENDENT, -Ă adj. (Învechit) Negativ al lui dependent; independent. cf. negulici. Aceeași dietă să decreteze inarticalarea națiunei române ca națiune politică și nedependentă. barițiu, p. a. iii, 75, cf. pontbriant, d. Este abia un capitol; și totuși prin fond și formă el constituie un corp separat și nedependinte. hasdeu, i. c. i, viii, cf. Lm. Într-această comisiune se aleseră mai mulți partizani ai guvernului decît bărbați nedependenți. sbiera, f. s. 221, cf. BARCIANU, ALEXI, W. – pl.: nedependenți, -te. – Și: nedependinte adj. – pref. ne- + dependent (după fr. indépendant).