NEDELICATEȚE s. f. 1. Negativ al lui delicatețe. cf. pontbriant, d., costiNESCU, BARCIANU, ALEXI, W., CAMIL PETRESCU, U. n. 335. 2. Gest, atitudine, comportare sau vorbă lipsită de delicatețe; indelicatețe. Titu era convins... că elocința secretarului s-a dezlănțuit mai cu seamă din pricina nedelicateței lui involuntare. rebreanu, R. i, 301. Îi părea râu că prietenul săvîrșise o nedelicatețe. c. petrescu, î. ii, 86. Aceste nedelicateți am știut singură să le înfrîng. SADOVEANU, O. XI, 44. – pl.: (2) nedelicateți. – pref. ne- + delicatețe (după fr. indélicatesse).