NECĂZUT, -Ă adj. (Învechit) Negativ al lui căzut; care nu se cade, care nu este îngăduit, permis. Gîndind că-i vrun lucru necăzut. dosoftei, v. s. decembrie 190^r/35. Acel mai mare din lucrurile cele necuvioase și necăzute ce s-au înmulțit (a. 1764). uricariul, i, 309. Nici scrisorilor... cu poruncă dă zahareale și alte lucruri necăzute și necuviincioase nicidăcum nu s-au supus. R. GRECEANU, CM II, 184. – pl.: necăzuți, -te. – pref. ne- + căzut.