NECĂDINȚĂ s. f. (Învechit, rar; în expr.) A fi cu necădință = a nu se cuveni, a nu se cădea. Eu nice dînăoară nu mi-a trebuit leacuri trupului, deci cu necădință-i să fac eu aciia lîngă moarte carea n-am mai făcut în viață. DOSOFTEI, v. s. februarie 56^r/16. – pref. ne- + cădință.