Definiția cu ID-ul 1355028:
Tezaur
NECĂCIUNE s. f. (Învechit) = înnecăciune. cf. LM. – pl.: necăciuni. – Neca + suf. -ăciune.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de GinaC
- acțiuni
NECĂCIUNE s. f. (Învechit) = înnecăciune. cf. LM. – pl.: necăciuni. – Neca + suf. -ăciune.