NECUM adv., conj. (Învechit și popular) I. Adv. Nicidecum. Hristos toate le știia, necum să fie auzit el nainte de cineva. coresi, ev. 131. Mihai Vodă necum revașul n-au vrut să-l priimească. amiras, let². ^iii, 167. Bagă de seamă... ca necum gîndacul să-l vatemi. economia, 221/25. Sîntem oameni cumsecade, necum hoți. ap. iordan, l. r. a. 375. Opoziția era îndreptată exclusiv împotriva domnitorului și necum în contra bazelor regimului. scl 1963, 21. Și ce e la Dobrișan E doar numai la sultan, Necum la măria-ta, Necum în toată țara. teodorescu, p. p. 473. ♦ (Adesea în corelație cu conj. „ci”) Nu numai, nu doară. Să i se taie lui Vasilie spătar și capul, necum să i se ia bucatele (a. 1633). mag. ist. i, 208/18. Necum să-l aibă înaintea ochilor pre Hristos, ci numai avînd credință curată și chemînd prea cinstit numele lui, se mîntuiește de nevoi. antim, p. 54. Că necum bani sau argint de-am avea să dăm, ce mii de suflete de am avea, să cade să le putem toate pentru D[umne]zeu (a. 1746). ap. tdrg. ◊ Loc. conj. Necum că = a) numai că, cu toate acestea. De nu s-ar hi putut ucide [Isus de Irod] ar dzîce ereticii c-au luat cu nălucire iară nu adevărat trup, că de ar hi fost cu adevărat trup, s-ar hi tăiat cu sabia. Necum că ereticii și fără pricină cutezară a cleveti. dosoftei, v. s. decembrie 238^v/19; b) (cu valoare cumulativă) pe lîngă că, afară că. Necum că aceasta n-au făcut, ci încă și altă răotate mare pre săraca de țară au adaos. R. greceanu, cm ii, 71, cf. 57. Necum că nimica inimii ș-au izbîndit, ci mai mult asupra lor rele au isprăvit (cca 1700). mag. ist. ii, 201/14. Necum să = (nu numai că) nici vorbă, nici gînd să... Dară ceia ce necum să dea, ce încă iau. varlaam, c. 24, cf. 39. Cînd va da bărbatul bani în camătă, muiarea lui nicum să nu aibă voie să să desparță de dîns. prav. Mold. 88^v/6. Cela ce va mearge de va cerca pre locul altuia și va găsi comoară, fără de știrea celui cu locul..., necum să-i lase ceva stăpînul locului dentr-acea comoară, ce încă, de-l va duce la giudeț, va avea și certare, prav. 80, cf. 182. Deacă să săvîrși Saul, necum să facă [David] vreun rău feciorilor lui, ce încă-i cinsti foarte (a. 1746). ap. tdrg. Traian necum să le dea [dacilor] mai multe daruri, ci cîte obicinuise a le da, încă le au tras. șincai, hr. i, 3/34. Necum să ia de la boieri văcărit, ci încă le-au și dat bani, din dajdea văcăritului. dionisie, c. 3. El necum să aibă curagiu. reteganul, p. i, 60, cf. iii, 18. II. Conj. (De obicei în corelație cu conj. „nici”; cu valoare copulativă) (Și) cu atît mai puțin; darămite. Dedestoinici fiind nice a căuta spre el, necum să-l ia ei In gura lor. coresi, ev. 112. Letopisețul nostru cel moldovenesc așa de pre scurt scrie, că nici de viața domnilor, carii au fost toată cîrma, nu alege, necum lucrurile den lăuntru să aleagă. ureche, l, 58. Nu mai poate nice în viață, necum după moarte, să o pîrască la giudeț. prav. 139, cf. 2. Nici văzuți, nici auziți, necum știuți era. cantemir, hr. 301. Nici cu ochii asupra lor nu căuta, necum să grăiască cu dînșii. muște, let. iii, 45/12. Pe unde... n-au putut străbate... nici fiare, doară necum oamenii (a. 1793). uricariul, vi, 164. În aceste regiuni muntenoase nici paserile ceriului n-au ce căuta, necum picior de om să fi călcat. i. ionescu, m. 35. Pasăre măiastră nu vine pe aici, necum om pămîntean. creangă, p. 90. Boierul ne-a îndatorat să-i ghicim niște întrebări pe care nici oamenii cei procopsiți nu i le-ar putea spune, necum un sărman prost ca mine. ispirescu, l. 177, cf. 373. Fusese „indignat” de tăcerea Adinei, – nu mirat, necum întristat. teodoreanu, m. ii, 412. Stăpînul, n-aveai voie, ca pe moaște, Nici de-a-l zări, necum de-a-l mai cunoaște. arghezi, c. o, 160. Zamfirescu nu-și lua nici răspunderea de a citi asemenea corespondențe contradictorii, necum de a le mai și arbitra. galan, b. ii, 37. Acestea toate, socot că nu le-a putea face nici lumea-ntreagă, necum Ion Săracul. sbiera, p. 158. La casele din apropiere nu vedeau nici fum, necum foc. reteganul, p. iii, 42. Să nu crezi tu că fără mine poți îmbogăți nici baremi pe cineva, necum ferici. id. ib. Iv, 22, cf. v, 45. ♦ (În construcții afirmative) Cu atît mai mult, dar încă. Șivoiul, cum vine el, răstoarnă cîtâ mi ți-i stînca, da necum o gîzulie de iapă. hogaș, m. n. 224. Era îndemînatec la toate, necum la jucării. ap. iordan, l. r. a. 375. Și hoțul cînd merge la furat zice Doamne-ajută, necum ăștia, cari cred că un lucru bun au săvîrșit. reteganul, p. v, 33. – Și: (regional) nicum adv. – Pref. ne- + cum.