NECROZĂ s. f. Moarte (prin infecție) a unei porțiuni dintr-un țesut viu, animal sau vegetal. Cf. i. golescu, c. Toți acești lucrători sînt curînd sau mai tirziu izbiți de necroză la falca de jos. man. sănăt. 53/24, cf. 321/29. Abcesul, neputînd resufla în afară, poate înăuntru și atacă chiar osul, formîndu-se... necroză: os mort. polizu, t. 108/23. varietatea aceasta provine mai cu seamă din maladiile ce atacă oasele articulațiii, în urma unei necroze. turnescu, c. 5^v, cf. pat. CHIR. 134^v, PONTBRIANT, D., ALEXI, W. Necroza este sfîrșitul unor boale ale oaselor. bianu, d. s. Mai tîrziu, cînd s-a format un abces... într-un punct chiar mai îndepărtat de focarul necrozei..., vedem că abcesul durează și rămîne o fistulă. ygrec, m. n. 329. Fenomenul de necroză se întilnește rar la plantele atacate de rugini. săvulescu, m. u. i, 96. În solul unde molibdenul era inaccesibil acestor plante, a apărut cloroza și apoi necroza frunzelor. agrotehnica, i, 213. – Pl.: necroze. – Din fr. nécrose.