*necromanțíe f. (vgr. nekro-manteia. V. chiro-manție). Manoperă mincinoasă pin care uniĭ prețind că ghicesc evocînd morțiĭ. – Necromanția era răspîndită la vechiĭ Grecĭ. Așa, în Omer, Ulise evoacă umbra luĭ Tirerias. Tot așa, la vechiĭ Jidanĭ, în ainte de bătălia de la Gelboa, Saul o căuta pe Pitonisa de la Endir, și-ĭ porunci să evoace umbra luĭ Samuil. Necromanțiĭ ĭ-aŭ exploatat pe proștĭ în timpu întreguluĭ ev mediŭ.