NECROMANȚIE s. f. Practică obscurantistă care constă în invocarea sufletelor morților pentru aflarea viitorului. Făcia farmăca necromanțiilor. dosoftei, v. s. septembrie 31^r/21. Toate meșterșiugurile gheomandiii, hiromandiii, și a necromandiii deplin învățase. cantemir, ist. 259. Descîntecul necromandiii asupra laptelui a descînta începu. id. ib. 287, cf. negulici, pontbriant, d. Știința necromanției și acea a astrologiei s-au pierdut. eminescu, n. 33, cf. barcianu, ALEXI, w. O știință bogată pentru acele timpuri și o artă rafinată se întovărășesc cu credința în spirite, în necromanție și în tot felul de vrăjitorii. lovinescu, c. iv, 101. – Și: (învechit) necromancie (costinescu), necromandie s. f. – Din ngr. νεχρομοντεια, it. necromanzia, fr. nécromancie.