NECROLOG² s. n. (Atestat prima dată la i. golescu, c.) 1. Discurs sau articol în care sînt relevate calitățile morale și valoarea socială a unei persoane de curînd decedate; (rar) necrologie (1). În al 5-le volum... au făcut necrologul acestui însemnat gospodar. povăț. (1844), 248 /13, cf. stamati, d. Ziarele... Pe pagina a treia mi-au pus un necrolog. macedonski, o. i, 42, cf. alexi, w., der. ♦ Anunț mortuar. Cf. scriban, d. 2. (În dicționarele din trecut) Registru în care se înscriu numele morților dintr-o parohie, dintr-o comunitate religioasă; p. ext. listă a persoanelor care și-au găsit moartea într-o catastrofă. Cf. polizu, costinescu, ddrf, bar-CIANU, ȘĂINEANU, d. U., SCRIBAN, D. – Pl. : necrologuri și (rar) necroloage (polizu). – Și: (învechit) necrologiu s. n. costinescu. – Din ngr. νεχρολογιον, it. necrologio, fr. nécrologe.