NECREZUT, -Ă adj. (Învechit) Negativ al lui crezut; care nu este de crezut, care nu se poate crede; incredibil, (învechit, rar) necredincios (5). Și dac-a mea vorbă necrezută-ți pare, Prefă-te că nu știi de nici o urmare. pann, ap. gcr II, 363, cf. valian, v. ♦ Fantastic, extraordinar, excepțional. Intră cu mai mult de 6000 călăreți și pedestrii și cu o pompă necrezută. bălcescu, m. v. 416. – Pl.: necrezuți, -te. – Pref. ne- + crezut.