NECONSOLAT, -Ă adj. Negativ al lui consolat; (despre oameni) care nu s-a consolat; p. ext. care nu poate fi consolat, inconsolabil, nemîngîiat; (despre dureri, suferințe) care nu poate fi potolit, care persistă. Încleșta mîinile îndelung cu o durere neconsolată. c. petrescu, c. v. 295. ◊ expr. Sînt neconsolat!, formulă prin care cineva își exprimă regretul, consternarea față de o întîmplare neplăcută (de care se simte răspunzător). Sînt neconsolat, spuse Suslănescu închinîndu-se. t. popovici, se. 113. ◊ (Substantivat) Neamurile se adună, strîng mina celor neconsolați. sadoveanu o. ix, 267. – Pl.: neconsolați, -te. – Pref. ne- + consolat.