necăjos, ~oasă a [At: CAT. MAN. II, 141 / Pl: ~oși, ~oase / E: necaz + -os] 1 (Îvp) Care provoacă necazuri. 2 Supărător. 3 Care este greu de făcut Si: anevoios. 4 (Reg; d. oameni) Cicălitor. 5 (Reg) Care duce o viață grea. 6 (Olt) Supărăcios. 7 (Olt) Arțăgos.

NECĂJOS adj. v. anevoios, chinuitor, greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, rebel, supărător.

necăjos adj. v. ANEVOIOS. CHINUITOR. GREU. MIZERABIL. NECĂJIT. PROST. RĂU. REBEL. SUPĂRĂTOR.

NECĂJOS, -OASĂ adj. 1. (Învechit și popular) Care pricinuiește necazuri, supărător, chinuitor; care este greu de făcut, anevoios. Iarna va fi năprasnică, primăvara vînturoasă, săcerișul necăjos, rod puțin (a. 1749). CAT. MAN. II, 141. Octomvrie e necăjos și suflă rece... El pe unde merge, pîrlește Și copacii verzi nu-i iubește. PAMFILE, S. T. 58. ♦ (Regional; despre oameni) Cicălitor (Orlea-Corabia). ALR I 1 564/885. 2. (Regional) Necăjit (2). cf. MARIAN, SA. 124. 3. (Prin nord-estul Olt.) Supărăcios, arțăgos. cf. CIAUȘANU, V. 181. – pl.: necăjoși, -oase. – Necaz + suf. -os.