opțiuni

5 definiții pentru necăjitor

Explicative DEX

necăjitor, ~oare a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (nob) ~șitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: necăji + -tor] (Înv) 1 Care provoacă necazuri. 2 Supărător. 3 (Reg; d. oameni) Cicălitor. 4 Care duce o viață grea Si: chinuit, muncit, trudit.

necășitoriu, ~ie a vz necăjitor

Sinonime

NECĂJITOR adj. v. chinuit, consumat, frământat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat.

necăjitor adj. v. CHINUIT. CONSUMAT. FRĂMÎNTAT. MUNCIT. NECĂJIT. TRUDIT. ZBUCIUMAT.

Tezaur

NECĂJITOR, -OARE adj. (Învechit) 1. Care pricinuiește necazuri; supărător, chinuitor. cf. BUDAI-DELEANU, LEX., DRLU, PONTBRIANT, D. ♦ (Regional; despre oameni) Cicălitor. ALR i 1 564/56, 558, 708. 2. Care se necăjește (2), care se agită; chinuit, trudit, muncit, zbuciumat. Fiind împleticit întru neașezările și deșartele griji ale pătimașei și mult năcăjitoarei lumi..., noaptea și zioa ca un fur am furat cîte un ceas de somn ca să săvîrșesc această carte (a. 1749). IORGA, L. I, 505, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. – pl.: necăjitori, -oare. – Și: (neobișnuit) necășitoriu, -ie adj. BUDAI-DELEANU, LEX. – Necăji + suf. -tor.

Intrare: necăjitor
necăjitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necăjitor
  • necăjitorul
  • necăjitoru‑
  • necăjitoare
  • necăjitoarea
plural
  • necăjitori
  • necăjitorii
  • necăjitoare
  • necăjitoarele
genitiv-dativ singular
  • necăjitor
  • necăjitorului
  • necăjitoare
  • necăjitoarei
plural
  • necăjitori
  • necăjitorilor
  • necăjitoare
  • necăjitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
necășitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)