NEBĂGA vb. I. Tranz. (Învechit) Negativ al lui băga. (Expr.) A nebăga în seamă (pe cineva sau ceva) = a nu da atenție (cuiva sau la ceva), a nu lua în considerație, a nu băga în seamă, a desconsidera. Dacă neștine aceasta rănduială... o va nebăga în samă..., se va pedepsi din lege și din obicei. șincai, hr. iii, 183/12. Li s-au făcut aducere aminte de primejdia la carea s-ar supune... însă... au nebăgat în samă sfătuirile acelora și au purces fără grijă. ar (1829), 249¹/33. – pref. ne- + băga.