Definiția cu ID-ul 1354987:
Tezaur
NEBUNIRE s. f. (Învechit) = înnebunire. cf. drlu. Judecăți și prigoniri, Blesteme și nebuniri. MUMULEANU, C. 117/2. – pl.: nebuniri. – v. nebuni.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de GinaC
- acțiuni