NEBOLIT, -Ă adj. (Popular) Negativ al lui bolit; care nu bolește, nu zace bolnav (la pat); sănătos. Un Ion, muncitor din satu Fierbinți... în curs de vreo săptămînă de zile muncind cu sapa, a murit, nebolit (a. 1839). doc. ec. 724. Ce caută nepierdut Și geme nebolit? (Porcul). gorovei, c. 304. ♦ (Regional; despre boli) Care se suportă, se duce pe picioare. Eu zac boală nebolită... Boală nemaiisprăvită. jarnîk-bîrseanu, d. 208. – pl.: neboliți, -te. – pref. ne- + bolit.