nebăgător, ~oare a [At: MAIOR, P. 125 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + băgător] 1 (Îvp; îla) ~ de (sau în) seamă Indiferent. 2 (Îal) Disprețuitor. 3 (Îal) Care poate fi trecut cu vederea. 4 (Îal) Imperceptibil. 5 (Îal) Neatent la cele din jur. 6 (Îal) Imprudent.

BĂGĂTOR adj. 1 Care bagă ¶ 2 ~ DE SEAMĂ care e cu luare aminte, cu băgare de seamă; contr. NEBĂGĂTOR DE SEAMĂ.

nebăgător, nebăgătoare, adj. (înv. și pop.; în expr.) nebăgător de seamă = indiferent, nepăsător; disprețuitor; care poate fi trecut cu vederea; neglijabil, imperceptibil.

NEBĂGĂTOR, -OARE adj. (Învechit și popular) Negativ al lui băgător. (Expr.) Nebăgător de (sau în) seamă = a) indiferent, nepăsător; disprețuitor. Un om așa necredincios și așa nebăgătoriu de samă de toată îndreptarea înțelepciunii și lepădat, nu putu aproape de moarte să nu audă lătrăturile cunoștinții. maior, p. 125. Nu fi mîndru și nebăgător în seamă, ci cercetează-ți... amicii sau prietenii. pann, a. 19/9, cf. Mat. dialect, i, 232; b) care poate fi trecut cu vederea, neglijabil; imperceptibil. Asemenea chiar și mie s-a-ntîmplat acest amor, Prea mic i-a fost începutul ș-în seamă nebăgător. pann, e. i, 12/6; c) care nu este atent la cele din jur; imprudent. cf. valian, v., alr ii 3 679/848. – pl.: nebăgători, -oare. – pref. ne- + băgător.