NEAZĂ s. f. (Ban. și prin Olt.; în expr.) A-i fi (cuiva) nează = a simți groază, oroare, repulsie, a-i fi silă, scîrbă, greață (de ceva). Pe vremea asta cețoasă, tot omului i-i nează. pamfile, a. R. 252, cf. h xviii 175. Mi-i năieză să pun mîna pe broască. com. din oravița, cf. dr. ix, 212, 213. [Am mîncat atîta carne] dă mi ńează. alr ii 3 007/76, cf. alr ii/i h 54/47. – Și: năieză, nieheză (pribeagul, p. h. 57) s. f. – Din scr. jeza. – Nieheză < magh. nehéz „greu, dificil”.