NEATOCMA adj. (Învechit, rar) Negativ al lui atocma; care nu se poate compara cu altcineva sau cu altceva (dintr-un anumit punct de vedere). Văzindu-să Ludovic neatocma la putere cu turcul, trimis-au pre la toate crăiile creștinești soli cerșind agiutoriu. n. costin, l. 382. – pref. ne- + atocma.