neant s.n. 1 inexistență, neexistență, neființă, nimic, nonexistență, <rar> neunde, <înv.> nedereasă, nefapt, <fig.; rar> negură, uitare. Budiștii consideră neantul supremul bun spre care se poate năzui. 2 fig. deșertăciune, inutilitate, nimic, nimicnicie, vanitate, zădărnicie, <fig.> fum, <fig.; înv.> vâlvă. Pentru unii lupta cu greutățile vieții este un neant.