Definiția cu ID-ul 1354639:
Tezaur
NEAMUȚIT, -Ă adj. (Rar) Negativ al lui amuțit; care nu tace, care vorbește fără întrerupere. Mult iubitului poet... a căruia gură de aur era neamuțită, F (1903), 61. – Pronunțat: ne-a-. – pl.: neamuțiți, -te. – pref. ne- + amuțit.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni