neajutorat, -ă adj., s.m.., s.f. 1 adj. (despre oameni) inabil, nătâng, neabil, neîndemânatic, nepriceput, <rar> neajutat, <reg.> natantol, șutaș, tălâmb, <fig.> stângaci. Este atât de neajutorată, încât nu este în stare să facă ceva singură. 2 adj., s.m., s.f. (în opoz. cu „bogat”) mizer, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman, <livr.> indigent, pauper, <rar> mofluz, <înv. și pop.> lipsit, neajuns², neavut, nenorocit, pirpiriu, <pop. și fam.> nepricopsit, <pop. și fam.; deprec.> coate-goale, <pop.> calic, sărăcan, <pop.; deprec.> sărăcilă, sărăntoc, <fam.; deprec.> amăreștean, <înv. și reg.> mișel, slăbănog, suflă-n-pungă, <reg.> bedaș, calindroi, misăricios, oarfan, obielos, pământit, purligan, sărăcios, <înv.> coldan, measer, necesitos, neputernic, neputincios, smerin, smerit, <fig.> gol², răpciugos, <fig.; rar> dezbrăcat², <fig.; fam.; deprec.> păduchios, <fig.; reg.> peleag, <fig.; înv.> deșert. A ajuns bătrân și neajutorat. Nu au nimic, sunt neajutorații satului.