neafectat, -ă adj., adv. I adj. 1 (despre oameni sau despre atitudini, manifestări etc. ale lor) degajat, dezinhibat, dezinvolt, firesc, liber, natural, neartificial, necăutat, neconvențional, neprefăcut, nesilit, nesofisticat, nestudiat, nonconvențional, nonșalant, simplu, spontan, <înv.> liberal, prostatic, <fig.; înv.> deznodat. Se mișcă pe scenă cu gesturi neafectate. 2 (despre atitudini, calități, sentimente etc. ale oamenilor) intact, neatins, nepătat, <fig.> întreg, neștirbit. Este un judecător integru a cărui onoare a rămas neafectată. 3 (despre limbaj, stil sau despre părți componente ale acestora) familiar, necăutat, nesofisticat, obișnuit, simplu. Captează auditoriul prin limbajul său neafectat. Stilul cărții este neafectat. II adv. (modal) degajat, dezinvolt, firesc, natural, neartificial, necăutat, neconvențional, neprefăcut, nesilit, nestudiat, nonșalant, simplu. Deși timidă, a jucat neafectat în fața spectatorilor.