neaducător, ~oare a [At: GCR I, 159 / P: ne-a~ / V: (înv) ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + aducător] (Îvr) 1 (Îs) ~ aminte Care nu-și aduce aminte. 2 (Îas) Care nu vrea să-și aducă aminte.

neaducătoriu, ~oare a vz neaducător

neaducător, neaducătoare, adj. (înv.; în expr.) neaducător aminte = care nu-și aduce aminte, care nu vrea să-și amintească.

NEADUCĂTOR, -OARE adj. (Învechit, rar) Negativ al lui aducător. (expr.) Neaducător aminte = care nu-și aduce aminte, care nu vrea să-și aducă aminte. Să fie tuturor m[i]l[o]s[Î]rdă, neaducătoriu aminte de rău, nemînios, nefățarnic, neluătoriu de mită (a. 1656). gcr i, 159/22. (Substantivat) Voivodul Țării Muntenești, ca un neaducătoriu aminte de facerile noastre cele de bine și nemulțămitoriu, credința sa și cărțile care s-au legat și făcut între noi... cu sumeață îndrăznire a le călca nu s-au înfricoșat. șincai, hr. i, 329/22, cf. ddrf. – Pronunțat: ne-a-. – pl.: neaducători, -oare. – Și: (învechit) neaducătoriu, -oare adj. – pref. ne- + aducător.