NEADORMIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui adormit; fig. care veghează atent, treaz, vigilent; p. ext. activ, neobosit, neostenit. Cum văm scăpa de acea muncă iute, fraților, și de untunearecul neluminat și de scrîșnetul dinților și de legătura nedezlegatâ și de viermii neadurmiți? coresi, ev. 36, cf. cod. tod. 204, gcr ii, 143/29. Iar femeia gazda i-au răspunsu că „n-avem lapte să-ți dăm, c-au mîncat Duca Vodă vacili din țară, de-l va mînca vermii iadului cei neadormiți”. neculce, l. 80. Neadormitul vostru ochi prevede pentru libertatea tuturor creștinilor și a noastră (a. 1774). uricariul, i, 173. Urmînd fericiților păstori, celor ce după vremi au stătut în Țara Rumânească, cu neadormiți ochi, cătră păzirea staulului lor celui încungiurat de pizmași (a. 1794). gcr ii, 154/5. Din toate cinstirile mele cele mai scumpe mi-am făcut acel Argos al cerului creștinesc, acel privighetor cu ochi mulți și neadormit. heliade, o. ii, 16. O, moarte, moarte cumplită, furule neadormit, Uită-te de vezi ce lacrimi în lume ai povedit! conachi, p. 53. De-a pururi simt pe suflet un aspru bici de rele; Neadormitul demon al gîndurilor mele. cerna, p. 69. El era pretutindeni, neadormit, acum cercînd făina care curgea pe jgheab, acum alergînd la opust să potrivească năvala apei. anghel-iosif, c. l. 28. Doară nu și-o fi închipuit că l-ai iertat, ierte-l viermii cei neadormiți, t. popovici, se. 122. ◊ expr. A avea viermi neadormiți v. vierme. A avea un vierme neadormit v. vierme. ♦ Neliniștit, agitat. Așa, deodată, s-a făcut lumină, În sufletul neadormit, cerna, p. 25. 2. (Despre manifestări, sentimente, senzații etc.) Care nu încetează, nu slăbește; nepotolit, continuu. Avînd neadormit cuget și priveghere pentru cele ce razămă la datoria noastră (a. 1799). uricariul, i, 85, cf. ii, 28. Încetul cu încetul..., prin neadormita-i stăruință, se obișnuiră cu toții a-și vorbi, ca și cum ar fi din aceeași familie. vlahuță, o. a. 112. Fără să pară, cercetă cu luare-aminte neadormită fiecare chip, fiecare mișcare, fiecare schimb de priviri. sadoveanu, o. x, 94. Acei necunoscuți pe care-i așteptai cu o ușoară neliniște, cu oarecare febră, știau că în corpul tău doarme o durere încă neadormită. barbu, ș. n. 139. – Pronunțat: ne-a-. – pl.: neadormiți, -te. – Și: (învechit) neadurmit, -ă adj. – pref. ne- + adormit.