neînturnat, ~ă a [At: N. TEST (1648), 207^v/12 / V: (pfm) nen~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + înturnat] 1-2 (Pop) Care (nu este sau) nu poate fi întors. 3 (Pop; îlv) A se duce (sau, rar, a se lua) pe drum ~ sau pe cale ~ A muri. 4 (Îvr; fig) Neînduplecat.

neînturnat a. de la care nu se mai poate întoarce: s’au dus pe o cale neînturnată EM.

nenturnat, ~ă a vz neînturnat

neînturnat, -ă, adj. 1. (pop.; în expr.) a se duce pe drum neînturnat = a muri, a dispărea. 2. (fig.; înv.) neînduplecat.

neînturnát, -ă, neînturnați, -te, adj. (înv.) Neîntors: „…care în Sârbi, în Susani, stă de tri sute de ani, în anul care au fost opt sute de la Hristos preste miea, patruzeci și doi neînturnați” (Bârlea, 1909: 182). – Din ne + înturnat „întors”.