O definiție pentru neîmpejmuit
Ortografice DOOM
neîmpejmuit adj. m., pl. neîmprejmuiți; f. sg. neîmprejmuită, pl. neîmprejmuite
Intrare: neîmpejmuit
neîmpejmuit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)