O definiție pentru neîmpejmuit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neîmpejmuít adj. m., pl. neîmprejmuíți; f. sg. neîmprejmuítă, pl. neîmprejmuíte

Intrare: neîmpejmuit
neîmpejmuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neîmpejmuit
  • neîmpejmuitul
  • neîmpejmuitu‑
  • neîmpejmui
  • neîmpejmuita
plural
  • neîmpejmuiți
  • neîmpejmuiții
  • neîmpejmuite
  • neîmpejmuitele
genitiv-dativ singular
  • neîmpejmuit
  • neîmpejmuitului
  • neîmpejmuite
  • neîmpejmuitei
plural
  • neîmpejmuiți
  • neîmpejmuiților
  • neîmpejmuite
  • neîmpejmuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)