NAȚIONALIZARE s. f. Acțiunea de a (se) naționaliza. 1. cf. naționaliza (1). cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. A început cu o viață italienească a lui Scanderbeg, broșură mai mult populară, pe care a tradus-o într-o bună limbă românească, în limba cărților sfinte, la naționalizarea cărora contribuise poate și el. IORGA, L. I, 508. În vremea propagandei școalei critice în favoarea naționalizării literaturii... nu se atacă de loc multele piese inferioare străine care se jucau în Iași. IBRĂILEANU, SP. CR. 54. 2. cf. naționaliza (2). Naționalizarea pămîntului are mulți adepți. GHICA, S. 601. Naționalizarea fermei-model din Bîrsani. GALAN, B. II, 23. S-a anunțat acum la radio. S-a făcut naționalizarea. H. LOVINESCU, C. S. 59. Imediat după naționalizare a trecut la Comerțul Exterior. BARANGA, R. f. 11. Sectorul socialist al economiei a luat ființă în urma naționalizării principalelor mijloace de producție. PR. DREPT, 28. Naționalizarea constituie un act revoluționar de socializare a mijloacelor de producție. ib. 209. La naționalizare, turnătoria lui Fornarache a trecut în stăpînirea celor ce muncesc. SCÎNTEIA,1962, nr. 5 407. – Pronunțat: -ți-o-. – pl.: naționalizări. – v. naționaliza.